Tag Archives: eseu despre timp

Ceasornicul vietii

31 Jul

Tic-tac, tic-tac… Stau uneori zgaita la propriile-mi ganduri si admit cu infrigurare ca timpul “trece” pe langa mine, desi singura care face “miscarile” sunt EU – parca ar fi activat de niste motorase ireversibile ce se misca numai intr-o directie, facand ca amintirile, trairile si intamplarile ce vor veni sa se deruleze ca un film al propriei vieti.

Cand intrebi pe cineva ce a mai facut, ti se raspunde adesea: “Imi omor timpul cu reparatia la masina!” Dar oare nu este cumva invers? Oare nu, incet, incet EL ajunge sa ne rapuna pe noi? Probabil singura “gaselnita” de a invinge timpul, este sa traim fiecare bataie a inimii, ca si cum ar fi ultima si dupa, nu ar mai urma decat un infarct; sa ne “cronometram” duminicile, dupa senzatiile si emotiile traite, nu dupa cifrele marcate cu rosu in calendar; sa apasam pe butonul de oprire al monotoniei si cotidianului si sa incepem sa traim. Sa luam mingea vietii si sa jonglam printre lacrimi, sperante, bucurie, tristete, impliniri, durere…  Timpul nu ne da ragazul sa zabovim, sa regretam, sa uram…

Ai zice ca timpul zboara, o zi, inca o vara si inca una, si tot asa, dar el este etern, noi suntem cei care planeaza printre intamplari si fapte (sau de cele mai multe ori pe langa ele). Pana la urma, cel mai important este sa te bucuri de calatoria vietii si cand vine clipa despartirii, uita-te in urma si zambeste – ai facut tot ce-ai putut sa traiesti fara sa fi fost intinat si ai lasat in urma ceva bun…

“Vesnica este secunda, prin care existi si respiri. Tu ia-ti secunda, fii vesnic prin ea…” (Mircea Baniciu – Cantecul Ceasornicarului)

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 314 other followers

%d bloggers like this: