Copilaria

19 Apr

Simplitatea este cel mai sofisticat lucru (Leonardo da Vinci)

De cateva zile ma tot gandesc cum sa organizez ziua de 1 iunie, Ziua Copilului, impreuna cu pustii mei de la gradi si mi-am adus aminte de copilaria mea. Mi-am adus aminte ce insemna pentru mine copilaria, cu ani in urma… simplitate, naturalete, inocenta.

Imi aduc aminte cat eram de entuziasmata de vreo papusa noua si ma trezeam in toiul noptii sa ma joc cu ea, cautandu-i fel de fel de nume, cum ma jucam cu cea mai frumoasa jucarie din lume, o strecoratoare de ceai veche, pe care o purtam cu mare mandrie pe cap, cum “defilam” prin curte in pantofii cu toc ai mamei, cum imi puneam unghii “ojate” din petale de flori, cum stateam pe treptele din fata casei, in blanda mangaiere a razelor calde, cu capul rezemat pe genunchi si ochii inchisi, ascultand cocosul vecinilor, cum ocoleam fiecare faptura minuscula ce misuna pe pamantul uscat, de teama sa nu o strivesc, dupa ce Elena Farago ne indemnase pe noi, copiii sa pretuim si cele mai neinsemnate vietati, gandaceii; cum muscam pofticioasa din lubenita, pictandu-ma ca un clovn, pana la urechi. Imi amintesc lectiile de pescuit, alaturi de tata, cand nu aveam nici teama si nici scarba de viermisorii albi, pe care ii potriveam cu grija in acul unditei, imi amintesc cum incercam sa numar stelele in fiecare seara senina de vara si mereu le pierdeam sirul si cum asteptam neincetat sa apara o stea cazatoare ca sa imi pun dorinte… dorinte demult inchise intr-un cufar prafuit si ruginit. Ce bine ar fi sa putem din cand in cand sa deschidem acel cufar si sa visam din nou la lucruri bune si simple… Ce bine ar fi sa nu existe Hannah Montana si Spiderman, ce bine ar fi ca toti copiii zilelor noastre sa nu fi auzit de calculator si PlayStation, ce bine ar fi daca ei s-ar juca afara si nu inchisi in casa, singuri, asteptand sa vina mami si tati de la serviciu sau sa termine “treaba” pe calculator.

Oare asta este copilaria, perioada de aur a fiecaruia, pe care putem sa le-o oferim noi copiilor nostrii? Scoala, concursuri, teme, jocuri scumpe si complicate, personaje fara personalitate, dar violente, cursuri si olimpiade? Doar atat putem face noi pentru copiii nostri?? De ce sa nu ne intoarcem din cand in cand la lucrurile simple, curate care ne armonizeaza sufletul? Ce amintiri vor avea ei, cand vor fi adulti, acei roboti, a caror farama de fericire nepatata se ascunde in copilaria traita? Nici o conferinta pe Y!Messenger sau vreo jucarie pretentioasa, cu multe butoane si leduri nu va inlocui libertatea si bucuria de a se juca simplu in natura. Sa-i invatam ca in lucruri simple sta frumusetea si sanatatea! Sa-i invatam sa fie responsabili si independenti, intelepti si veseli! Cand vor fi ca noi, vor stii sa pretuiasca viata si sa se bucure de ea! Sa-i invatam lucruri de care au nevoie, ci nu ce e la moda!

Ce n-as da sa ma mai intorc macar pentru o zi in copilarie si sa privesc lumea de acolo de jos, prin ochii blanzi si visatori de copil, sa ma bucur de fiecare floare imbumbita, sa aud si cea mai indepartata pasare, sa simt furnicaturile vantului cald de vara, sa pot sa fiu oricine si nimeni… (iunie 2010)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: