Archive | 1:28 +00:00

Muguri de pin, muguri de natura…

16 May

Este incredibil ce tonus si ce fericire  iti reda natura doar prin simpla ei existenta. Fara sa incerce sa fie placuta, fara sa insiste, doar sa fie…

Ieri, ne-am propus sa iesim putin in mijlocul naturii, departe de imbacseala orasului. Numai ca, plimbarea noastra s-a intins pana spre seara, intrucat mica noastra iesire, s-a dovedit de fapt, o intrare; o intrare intr-un alt univers. Un univers, unde, simplitatea si bucuria sunt legea firii – natura.

Cand eram mai mica, si mergeam pe drumul spre scoala, imi placea sa imi privesc umbra care se lungea tot mai mult pe asfalt si sa ascult ciripitul pasarelelor certarete dis-de-dimineta. Incerc sa “ma conectez” la natura chiar si astazi, cand ma inapoiez spre casa de la orele de engleza, incercand sa “prind pe fir” vreun cip-cirip, insa rareori putem “lua legatura”, printre acceleratii furioase, claxoane nerabdatoare ori alarme asurzitoare.

Imi lipseste sunetul naturii si este trist ca am invatat sa ne lipsim de el! Si totusi, asa cum spunea John Keats, “poezia naturii nu va pieri niciodata”… important este ai urechi sa o auzi, chiar si in forfota orasului si ochi sa o vezi,chiar si de la balconul apartamentului !

Nu ne-am intors cu mana goala si am adus o farama din natura si acasa, doua pungi cu muguri de pin, care vor deveni sirop. De obicei se ocupa mama de acest lucru, insa anul acesta vreau sa incerc si eu. Cand va fi gata, voi posta reteta.

%d bloggers like this: